Dumnezeu pă om când bate
Îl ține-n singurătate
Îi dă bani și-l multamne
Da’ sufletu i-l robde(chinuie)
Dumnezeu pă om când bate
Îl ține-n singurătate
Îi dă bani și-l multamne
Da’ sufletu i-l robde(chinuie)
Îi dă bine și-l împăcă
Numa’ sufletu i-l sacă
Când omu-i mâncat de ciudă
Degeaba lucră și-asudă
Linia frunții îi, vâlce(vale mică, îngustă)
Da’ nimnic nu hăznuie’(nu îi e de folos)
Și pă când și-o umplut caru’
Roți de plumb îi trag amaru’
Cei avari tăt lăcomnesc
Cât ii veac nu se hrănesc
Pentru mama banilor
Și-ar vinde și mama lor,
Când îs pă obraz cu smoală
Te-ar băga cu ei in oală
Cine ne-o făcut pe noi
N-o-avut atâtea nevoi
N-o avut cecuri cu bani
Și-o trăit sute de ani
Nici contracte cu avere
Ne-o făcut de mângâiere
Să gust lumea ceie-un ptic
Nu mn-i hia de nimnic(Nu am nevoie de nimic)
Fără porți, fără lăcăți(lacăte)
Am trai mai bine tăti
Fără mejde(delimitare) și-ngrădiți
Cum am fi mai împliniți!