I really admire when people have the gift of faith and I like when the gods are kind of pictured less almightly and all-divine and all-knowing. I really like the Greek mythology and I love the fact that there is this whole religion with all these gods and goddeses that have these flaws and human abilieties and they all have their own field that they're good at. And I find it really beautiful that when we first started making this religions or discovering these gods, they started out so much more human. And then with time, it seemed that they became more and more untouchable. Which I think is sad. It is very clear to me that people like to recognise themselves in whoever they look up to. And it's sad that no one can recognise themselves in someone as perfect and all-knowing and almightly as God. And I think we need a little extra comfort
I really admire when people have the gift of faith and I like when the gods are kind of pictured less almightly and all-divine and all-knowing. I really like the Greek mythology and I love the fact that there is this whole religion with all these gods and goddeses that have these flaws and human abilieties and they all have their own field that they're good at. And I find it really beautiful that when we first started making this religions or discovering these gods, they started out so much more human. And then with time, it seemed that they became more and more untouchable. Which I think is sad. It is very clear to me that people like to recognise themselves in whoever they look up to. And it's sad that no one can recognise themselves in someone as perfect and all-knowing and almightly as God. And I think we need a little extra comfort
Chiar admir atunci când oamenii au darul credinței și îmi place când zeii sunt un fel de imagini mai puțin atmosferice și all-divine și de tot cunoașterea. Îmi place foarte mult mitologia greacă și îmi place faptul că există această întreagă religie cu toți acești zei și zeițe care au aceste defecte și abilități umane și toți au propriul lor câmp pe care îl sunt bune. Și mi se pare foarte frumos că atunci când am început să facem aceste religii sau descoperind acești dumnezei, au început atât de mult mai umani. Și apoi, cu timpul, părea că au devenit din ce în ce mai de neatins. Ceea ce cred că este trist. Este foarte clar pentru mine că oamenii preferă să se recunoască în cine privesc. Și este trist că nimeni nu se poate recunoaște în cineva ca fiind perfect și tot știind și însuflețit ca Dumnezeu. Și cred că avem nevoie de un mic confort suplimentar