Ti prego, non cominciare
Sai che per me è già difficile credere a quanto mi facevi male
Ma, se me l'avessi chiesto, avrei scalato l'Everest a mani nude
Anche se odio il freddo e soffro pure di vertigini, io me ne frego
Quando menti, io ti credo
So che sono più di mille quelle cose di me che non tolleravi
Parlare con te è come cercare di afferrare il vento con le mani
Se avevo un problema, mi dicevi di parlarne con chi se ne intende
Guardavo cadere tutto a pezzi come fosse l'11 settembre
Dimmi ancora una bugia, poi una bugia, poi la verità
Era tutto una follia, però una follia per te non si fa
Non ero più a casa mia, neanche a casa mia, solo mille guai
Penso a Davide e Golia, io sarò Golia, tu mi ucciderai
E te l'avrei lasciato fare, perché ero fuori di testa
Dimmi, quando ci si perde, a cosa serve fare festa?
Fumo 'sti fiori del male, tutto quello che mi resta
Ora che mi sento inerme, come un verme in fondo al mezcal
[Ritornello]
Scordati che mi conosci, ora è tardi anche se piangi
È inutile che mi angosci, mi mandi cento messaggi
A cui non risponderò, non ne sono più capace
Sono diventato tutto ciò che odiavo e ti assicuro non mi piace
Dimmelo se te ne accorgi, siamo diventati grandi
Anche se ho dieci orologi, non recupererò gli anni
Scusa se non tornerò, non sai quanto mi dispiace
Che abbiamo fatto la guerra, ma non sapevamo come fare pace
[Strofa 2]
Triste quando ci pensavo
Ci mancava tutto quanto, perfino la data di un anniversario
Scrivevano: "È fidanzato" solo perché finanziavo
Ti darei da bere il sangue perché è tutto ciò che adesso mi è rimasto
Credimi, sembra impossibile accettare che oramai ti ho detto: "Ciao"
Sto in un bilocale che da quando ti ho cacciata sembra una penthouse
Grande tipo il doppio, ma senza la luce, come ci fosse un black out
Non sono sentimentale
Delle volte tu aprivi la porta e io nemmeno ti sentivo entrare
Ti volevo a tutti i costi, ma eravamo opposti proprio come un polo
Stare insieme è l'arte di risolvere i problemi che non ho da solo
Giuro, non so più chi sono, tutto ciò mi dà fastidio
'Sto mondo a misura d'uomo mi fa sentire in castigo
[Ritornello]
Scordati che mi conosci, ora è tardi anche se piangi
È inutile che mi angosci, mi mandi cento messaggi
A cui non risponderò, non ne sono più capace
Sono diventato tutto ciò che odiavo e ti assicuro non mi piace
Dimmelo se te ne accorgi, siamo diventati grandi
Anche se ho dieci orologi, non recupererò gli anni
Scusa se non tornerò, non sai quanto mi dispiace
Che abbiamo fatto la guerra, ma non sapevamo come fare pace
Vă rog să nu începeți
Știi că îmi este deja greu să cred cât de mult m -ai rănit
Dar, dacă m -ai fi întrebat, aș fi urcat pe Everest cu mâinile goale
Chiar dacă urăsc frigul și chiar sufer de vertij, nu -mi pasă
Când minți, te cred
Știu că sunt mai mult de o mie de lucruri despre mine pe care nu le -ai putea tolera
A vorbi cu tine este ca și cum ai încerca să prinzi vântul cu mâinile
Dacă aș avea o problemă, mi -ai spus să vorbesc cu cineva care știe despre asta
Am privit că totul se destramă ca și cum ar fi fost 11 septembrie
Mai spune -mi o minciună, apoi o minciună, apoi adevărul
A fost totul nebunie, dar nu poți face nebunie pentru tine
Nu mai eram acasă, nici măcar acasă, doar o mie de probleme
Mă gândesc la David și Goliat, voi fi Goliat, mă vei ucide
Și aș fi lăsat să o faci, pentru că îmi eram în minte
Spune -mi, când te pierzi, ce rost are să te petreci?
Fumez aceste flori ale răului, tot ce mi -a mai rămas
Acum că mă simt neputincios, ca un vierme în partea de jos a Mezcal
[Abține]
Uită că mă cunoști, acum este târziu, chiar dacă plângi
Nu are rost să mă îngrijorez, să -mi trimită o sută de mesaje
La care nu voi răspunde, nu mai sunt capabil de asta
Am devenit tot ce am urât și vă asigur că nu -mi place
Spune -mi dacă observi, am crescut
Chiar dacă am zece ceasuri, nu voi primi anii în urmă
Îmi pare rău dacă nu mă voi întoarce, nu știi cât de rău îmi pare
Că am mers la război, dar nu știam cum să facem pace
[Versetul 2]
Trist când m -am gândit la asta
Ne -a lipsit totul, chiar și o dată aniversară
Au scris: „El s -a angajat” doar pentru că finanțam
Ți -aș da sângele meu să bei pentru că asta am mai rămas acum
Crede -mă, pare imposibil de acceptat că ți -am spus acum: „Bună ziua”
Sunt într-un apartament cu două camere care, de când te-am dat afară, arată ca un penthouse
Cum ar fi dublul dimensiunii, dar fără lumină, ca și cum ar fi existat o oprire
Nu sunt sentimental
Uneori ai deschis ușa și nici nu am auzit că intri
Te -am dorit cu orice preț, dar eram opuse la fel ca un pol
A fi împreună este arta rezolvării problemelor pe care nu le am singur
Jur, nu mai știu cine sunt, totul mă deranjează
Această lume la scară umană mă face să mă simt pedepsit
[Abține]
Uită că mă cunoști, acum este târziu, chiar dacă plângi
Nu are rost să mă îngrijorez, să -mi trimită o sută de mesaje
La care nu voi răspunde, nu mai sunt capabil de asta
Am devenit tot ce am urât și vă asigur că nu -mi place
Spune -mi dacă observi, am crescut
Chiar dacă am zece ceasuri, nu voi primi anii în urmă
Îmi pare rău dacă nu mă voi întoarce, nu știi cât de rău îmi pare
Că am mers la război, dar nu știam cum să facem pace