Dintre două nuci pă creanga
Tot cea verde mi-i mai dragă
Cea verde te-ntinzi s-o iei
Si-o cinstești între femei
Dintre două nuci pă creanga
Tot cea verde mi-i mai dragă
Cea verde te-ntinzi s-o iei
Si-o cinstești între femei
Uscata-n pârgă(coacere) n-o vezi
Si în coajă nu te-ncrezi
Din cea verde curge zamă
La copii, o poți fa’ mamă
Si dacă-i cu sâmburi dulci
Ti-a pune pe brațe prunci
Când îi uscată, nu-i bună
Nu-i vrednică de cunună
Cea uscată pică jos
În pământ hâd și glodos
Și pe când îi toată tină
Degeaba o scoți la lumină
Pă mândra cu zadia verde
De-o duc la popa, se pierde
De-i uscată-i si ușoară
Suflă vântu si o zboară
Numa’ de-i prinde-o cu clopu
Nu si-a mai înschimba locu
Când îi vine dor de ducă
Se dejdeaucă ca o nucă
Clopu’ sa-ți fie-nstruțat
Ea sa n-aibă de lucrat
Pe muncă si truda gre’
Sa se țină, doamnă, ie
Pe munca si truda ta
Să se tîie, ea, doamna