(Jools' Annual Hootenanny 2021) | On Raglan Road on an autumn day I saw her first and knew
That her dark hair would weave a snare that I might one day rue;
I saw the danger, yet I passed along the enchanted way,
And I said, let grief be a fallen leaf at the dawning of the day.
(Jools' Annual Hootenanny 2021) | On Raglan Road on an autumn day I saw her first and knew
That her dark hair would weave a snare that I might one day rue;
I saw the danger, yet I passed along the enchanted way,
And I said, let grief be a fallen leaf at the dawning of the day.
On Grafton Street in November we tripped lightly along the ledge
Of the deep ravine where can be seen the worth of passion's pledge,
The Queen of Hearts still making tarts and I not making hay
Oh I loved too much and by such by such is happiness thrown away.
I gave her gifts of the mind I gave her the secret sign that's known
To the artists who have known the true gods of sound and stone
And word and tint without stint for I gave her poems to say.
With her own name there and her own dark hair like clouds over fields of May
On a quiet street where old ghosts meet I see her walking now
Away from me so hurriedly my reason must allow
That I had loved not as I should a creature made of clay
When the angel woos the clay he'd lose his wings at the dawn of day.
Pe Raglan Road într-o zi de toamnă, am văzut-o mai întâi și am știut
Că părul ei întunecat ar lega o capcană pe care o aș putea într-o zi rue;
Am văzut pericolul, dar am trecut de-a lungul modului fermecat,
Și am spus, lăsați durerea să fie o frunză căzută la zorile zilei.
Pe strada Grafton din noiembrie ne-am declanșat ușor de-a lungul marginii
A râului profund în care se poate vedea obligația de a-și vedea valoarea de pasiune,
Regina inimilor încă mai fac tarturi și nu fac fân
Oh, mi-a plăcut prea mult și de așa ceva, de asemenea, este fericirea aruncată.
I-am dat darurile ei despre minte că i-am dat semnul secret care este cunoscut
La artiștii care au cunoscut adevărații zei ai sunetului și a pietrei
Și cuvântul și nuanța fără a rămâne pentru că i-am dat poezi să spună.
Cu numele ei de acolo și propriul păr întunecat ca nori peste câmpurile mai
Pe o stradă liniștită, unde se întâlnesc fantome vechi, văd că merge acum
Departe de mine atât de grăbit, motivul meu trebuie să permită
Că nu am iubit nu ca și cum aș fi o creatură din lut
Când îngerul Woos, lut, își pierde aripile în zorii zilei.