Uh-uh-uh, ah-ah! Ah-ah, uh-uh! Oye, ey! Parece que fue ayer esta jodienda
El artista del momento, mi disco en toa' las tienda'
No es que me ofenda, pero me siento viejo
Cuando los chamaquito' ahora me dicen "leyenda"
Sanderlei Silveira - 2024-01-12T00:22-03:00 - US ∞ L
Uh-uh-uh, ah-ah! Ah-ah, uh-uh! Oye, ey! Parece que fue ayer esta jodienda
El artista del momento, mi disco en toa' las tienda'
No es que me ofenda, pero me siento viejo
Cuando los chamaquito' ahora me dicen "leyenda"
Que Dios los reprenda
Estoy igual de joven, pero con meno' fecha' en la agenda
No tengo lancha, ni avione', ni prenda'
Pero tengo la esperanza de que el próximo punchline te sorprenda
Ya nada es como ante'
Yo sé que ya no soy tan relevante
Ante' me pedían retrato', todos devoto'
Ahora me paran pa' que yo les tire la foto
Aunque le saque to' el polvo a mis trofeo'
En el cartel mi nombre ni lo veo
Si me quieren ver, que se tiren pa'l museo
Ya estoy cansa'o, con el tiempo ni peleo
Yo estoy claro, no hay que ser sabio
Solo escribo lo que no se atreven a decir mis labio'
Le contesto al corazón toa' las pregunta'
Antes de que mi lápiz se quede sin punta
Esta va por mi primo, por las vueltas que dimo'
Ahora rimo porque no nos despedimo'
Hasta que salga el sol que me levanta
Hoy bebo hasta que se me queme la garganta
[Coro]
Esto va por lo que somo', por lo que fuimo'
Por to' lo que tenemo', por to' lo que tuvimo'
Por las llorada', por toa' las carcajada'
Por to' los triunfo' y por toa' las cagada'
Por lo que puedo ser, aunque lo dude
Por lo que quise ser, pero no pude
Por las turbulencias que agarré, por los trene' que perdí
Y por toa' las borrachera' que cogí
Por los lago', por los río', por los mare' que crucé
Aunque me hundí, al final siempre floté
Por los que se fueron sin permiso al paraíso
Hoy derramamo' un poco 'e ron en el piso
[Verso 2]
Acostado al lado de este whisky caramelizado
Con el corazón tieso, una tabla
Esperando a ver si el techo me habla
Mientra' amanece
Queriendo hacer las pase' con mi hermano, a ver si vuelve Calle 13
Con el horizonte rojo
Escribiendo hasta que la madrugada me queme los ojo'
Recordando los navegado'
Tragándome hasta la última gota del pasado
Las fronteras que crucé sin permiso
Los poema' que pesqué en el puerto de Valparaíso
Con libreta en mano, como todo un dramaturgo
Junto a Leoni caminé descalzo por Hamburgo
Y me perdí en Berlín, y me besé en París
Me desvelé junto a la luna en cada país
Y me enamoré de Belgrano y de la noche
Escuchando a Goyeneche en el coche
Y por el río Amstel esquivando bicicleta'
Me tropecé contigo y cambió mi vida completa
Y en Harstad, frente a la bahía
La medianoche era de día
Y borracho con la bebé, orinando vino seco
Desde la costa de Cádiz logramo' ver a Marrueco'
Y dejé que me llevara la marea
Por eso leo pocos libro', pa' que el mundo me los lea
La vida me la vivo intensamente
Hasta que no pueda masticarla porque no me quedan diente'
Todo evoluciona porque se transforma
Crece y disminuye, cambia de forma
Pero del tiempo nadie se salva
Pregúntale al tinte que me pinta las cana' de la barba
Igual sigo dando brinco'
Porque todavía me siento como de veinticinco
Solo queda despedirse con cerveza
Y brindar por lo que termina y por lo que empieza
[Coro]
Esto va por lo que somo', por lo que fuimo'
Por to' lo que tenemo', por to' lo que tuvimo'
Por las llorada', por toa' las carcajada'
Por to' los triunfo' y por toa' las cagada'
Por lo que puedo ser, aunque lo dude
Por lo que quise ser, pero no pude
Por las turbulencias que agarré, por los trene' que perdí
Y por toa' las borrachera' que cogí
Por los lago', por los río', por los mare' que crucé
Aunque me hundí, al final siempre floté
Por los que se fueron sin permiso al paraíso
Hoy derramamo' un poco 'e ron en el piso
Esto va por lo que somo', por lo que fuimo'
Por to' lo que tenemo', por to' lo que tuvimo'
Por las llorada', por toa' las carcajada'
Por to' los triunfo' y por toa' las cagada'
Por lo que puedo ser, aunque lo dude
Por lo que quise ser, pero no pude
Por las turbulencias que agarré, por los trene' que perdí
Y por toa' las borrachera' que cogí
Por los lago', por los río', por los mare' que crucé
Aunque me hundí, al final siempre floté
Por los que se fueron sin permiso al paraíso
Hoy derramamo' un poco 'e ron en el piso
Se pare că ieri s -a întâmplat acest rahat
Artistul momentului, albumul meu în toate magazinele
Nu că mă jignește, dar mă simt bătrân
Când copiii mă numesc acum „legendă”
Fie ca Dumnezeu să -i mustrudă
Sunt la fel de tânăr, dar cu mai puține date pe ordinea de zi
Nu am o barcă, nici un avion, nici un angajament
Dar sper că următorul punchline te va surprinde.
Nimic nu este ca înainte
Știu că nu mai sunt atât de relevant.
Înainte de „mi -au cerut un portret”, toate devotate ”
Acum mă opresc ca să pot face fotografia
Deși îmi praf toate trofeele
Nici măcar nu -mi văd numele pe afiș
Dacă vor să mă vadă, ar trebui să meargă la muzeu
Sunt deja obosit, cu timpul nici măcar nu mă voi lupta
Sunt clar, nu este nevoie să fiu înțelept
Scriu doar ceea ce nu îndrăznesc buzele mele.
Răspund la inimă toate întrebările
Înainte ca creionul meu să rămână fără punct
Aceasta este pentru vărul meu, pentru turele pe care le -am luat '
Acum rime pentru că nu ne -am luat la revedere
Până când răsare soarele care mă trezește
Astăzi beau până mă arde gâtul
[Cor]
Este vorba despre cine suntem, ce am fost
Pentru tot ceea ce avem, pentru tot ce am avut
Pentru plâns, pentru tot râsul
Pentru toate triumfurile și pentru toate rahaturile
Pentru ceea ce pot fi, chiar dacă mă îndoiesc
Pentru ceea ce voiam să fiu, dar nu puteam
Pentru turbulența pe care am prins -o, pentru trenurile pe care le -am pierdut
Și pentru toată beția pe care le -am primit
Prin lacuri, prin râuri, prin mările pe care le -am traversat
Chiar dacă m -am scufundat, până la urmă am plutit mereu
Pentru cei care au mers în Paradis fără permisiune
Astăzi am vărsat puțin rom pe podea
[Versetul 2]
Întins lângă acest whisky caramelizat
Cu o inimă rigidă, o tablă
Așteptând să văd dacă tavanul îmi vorbește
În timp ce răsare
Dorind să mă distrez cu fratele meu, să văd dacă se întoarce Calle 13
Cu orizontul roșu
Scrierea până când zori îmi arde ochii
Amintindu -i pe cei navigați '
Înghițirea fiecărei ultime picături din trecut
Granițele pe care le -am traversat fără permisiune
Poeziile pe care le -am prins în portul Valparaíso
Cu caiet în mână, ca un dramaturg
Împreună cu Leoni am mers desculți prin Hamburg
Și m -am pierdut la Berlin și m -am sărutat la Paris
Am rămas treaz lângă lună în fiecare țară
Și m -am îndrăgostit de Belgrano și de noapte
Ascultând Goyeneche în mașină
Și de -a lungul bicicletei râului Amstel ”
M -am împiedicat de tine și mi -a schimbat toată viața.
Și în Harstad, cu fața spre golf
Midnight a fost o zi
Și beat cu copilul, vin uscat
De pe coasta Cádiz am reușit să vedem Marocul
Și am lăsat valul să mă ia
De aceea am citit câteva cărți, pentru ca lumea să le poată citi.
Trăiesc viața intens
Până nu o pot mesteca pentru că nu mai am dinți '
Totul evoluează pentru că se transformă
Crește și scade, schimbă forma
Dar nimeni nu este salvat din timp
Întrebați colorantul care pictează părul cenușiu în barba mea
Încă mai am sărit '
Pentru că încă mă simt ca douăzeci și cinci
Tot ce rămâne este să -ți ia la revedere de bere
Și prăjiți la ce se termină și ce începe
[Cor]
Este vorba despre cine suntem, ce am fost
Pentru tot ceea ce avem, pentru tot ce am avut
Pentru plâns, pentru tot râsul
Pentru toate triumfurile și pentru toate rahaturile
Pentru ceea ce pot fi, chiar dacă mă îndoiesc
Pentru ceea ce voiam să fiu, dar nu puteam
Pentru turbulența pe care am prins -o, pentru trenurile pe care le -am pierdut
Și pentru toată beția pe care le -am primit
Prin lacuri, prin râuri, prin mările pe care le -am traversat
Chiar dacă m -am scufundat, până la urmă am plutit mereu
Pentru cei care au mers în Paradis fără permisiune
Astăzi am vărsat puțin rom pe podea
Este vorba despre cine suntem, ce am fost
Pentru tot ceea ce avem, pentru tot ce am avut
Pentru plâns, pentru tot râsul
Pentru toate triumfurile și pentru toate rahaturile
Pentru ceea ce pot fi, chiar dacă mă îndoiesc
Pentru ceea ce voiam să fiu, dar nu puteam
Pentru turbulența pe care am prins -o, pentru trenurile pe care le -am pierdut
Și pentru toată beția pe care le -am primit
Prin lacuri, prin râuri, prin mările pe care le -am traversat
Chiar dacă m -am scufundat, până la urmă am plutit mereu
Pentru cei care au mers în Paradis fără permisiune
Astăzi am vărsat puțin rom pe podea